Nu tot ce zboară se mănâncă. Prima lecție ca și freelance copywriter. 

În prima săptămână după ce am lansat site-ul în care mă prezint ca copywriter, entuziasmul era la cote maxime. 200 de like-uri, 69 de comentarii cu încurajări, 16 share-uri, 8 lead-uri, 2 teste, 2 întâlniri, 3 colaborări confirmate. Promițătoare viața de freelancer, nu?

Dar articolul acesta nu e despre una dintre acele colaborări. E despre o lecție.

– Cu ce servicii mă poți ajuta?
– Tot ce ține de content. Dar mai bine îți trimit linkul spre site.
– Mersi. Poți să vii la mine la birou mâine?

Vocea din telefon părea hotărâtă. Mă bucuram. Cineva care vrea să ne și vedem, nu doar să dăm mailuri în gol. Mi-a zis că are peste 20 de ani de experiență pe piață și de 8 ani organizează un eveniment important în oraș. M-am gândit imediat: „Trebuie să fie un profesionist.” Biroul era în centru, stilat, avea angajați. Promitea.

Până a început filmul.

– Și tu cu ce te ocupi?

M-am uitat un pic în gol. Îți scrisesem ieri, răspunsesem la anunțul tău de pe un grup de freelancing în care căutai… un webmaster. Eu ți-am spus că sunt copywriter și ți-am explicat de ce ai avea mai degrabă nevoie de content, nu de coding. Și mi-ai spus că ne vedem. Azi.

– Pe românește, scriu. Pe engleză, sunt copywriter, i-am zis.

– Fix ce îmi trebuie, zice el zâmbind larg. Și începe să-mi povestească cum și-a mobilat apartamentul doar cu lucruri primite.

Telefonul sună. E bunica lui. Îl sunase deja de vreo 5 ori. Angajatul îi pune telefonul pe silențios. Nici n-apuc să respir și mai sună o dată – o doamnă cu comanda de burgeri. „Să punem lapte în aluat, nu apă”, spune. Apoi încă un apel. De data asta, mama fostei iubite. Discuție aprinsă. Timp de 30 de minute.

Mă uitam în jur și nu știam dacă să plec, să râd sau să-mi cer scuze că respir acolo.

Când liniștea s-a așezat în sfârșit peste birou, mă întreabă:

– Și… te descurci financiar?

Nu „Cât mă costă serviciile tale?”, nu „Cum lucrezi?”, nu „Ce urmează?”. Ci „Te descurci?”.

I-am dat un preț. A spus că ne încadrăm. Mi-a întins cartea lui de vizită. M-a privit din cap până-n picioare. Atunci am știut că nu vreau să colaborez cu el. Niciodată.

De ce îți spun asta?

Pentru că e ușor să te entuziasmezi în primele zile din viața de freelancer. Primești like-uri, lead-uri, comentarii încurajatoare și îți spui că, în sfârșit, universul îți validează alegerea. Și poate chiar așa e – ai făcut un pas curajos, poate chiar inevitabil. Dar odată cu entuziasmul vin și provocările.

Nu toți oamenii care apar în drum sunt pentru tine. Și asta e una dintre cele mai importante lecții în freelancing: să înveți să discerni. Să-ți dai seama ce colaborări merită timpul, energia și talentul tău.

În viața de freelancer, nu e vorba doar despre a primi proiecte. E vorba despre a ști pe cine accepți în spațiul tău profesional. Despre a recunoaște semnalele subtile care îți spun „nu e omul potrivit”, chiar dacă, la suprafață, totul pare promițător. E o formă de igienă emoțională și profesională să spui nu atunci când simți că ceva nu e în regulă, chiar dacă financiar „sună bine”.

Nu există o rețetă perfectă pentru a alege clienții potriviți, dar există semne care se repetă: lipsa clarității, lipsa de respect pentru timpul tău, comunicarea evazivă, așteptările nerealiste sau lipsa de interes față de ce faci cu adevărat. În timp, devii mai atent, mai selectiv, mai aliniat cu valorile tale.

Și atunci, freelancing-ul devine mai mult decât un mod de lucru. Devine un stil de viață în care tu alegi – conștient – cu cine construiești.

Zilele trecute am văzut un nou anunț de la el. Căuta copywriter, nu webmaster de data asta. Am comentat politicos, doar să văd ce spune. Mi-a răspuns scurt:

– Ai contactul meu, dar sta pe loc comunicarea.
– Lasă să stea. Sta bine. Mai bine mai încet și sigur.

Postarea a fost ștearsă, alături de toate comentariile altor freelanceri care povestiseră experiențe similare.

Ce-am învățat?

Că nu tot ce zboară se mănâncă. Că e bine să ieși în lume, să-ți arăți munca, dar și să știi când să spui „nu”. Când un potențial client e dezorganizat în viața lui, va fi și în proiect. Dacă nu îți respectă timpul într-o întâlnire, nu o va face nici când va trebui să-ți dea feedback sau să-ți plătească factura. Dacă nu știe ce caută, n-o să știe nici ce vrea de la tine. Sunt nuanțe, dar ele fac diferența între o colaborare sănătoasă și una care îți consumă energia degeaba.

Să fie cu folos,

Ioana

P.S. Îți plac postările de tip behind the scenes din viața mea? Le scriu cu drag și, dacă ajută și pe altcineva să-și asculte intuiția, cu atât mai bine.